Garsonierele din blocurile construite între 1960 și 1990 au particularități tehnice proprii. Pereții de față, planșeul la ultimul etaj și rostura cu loggia sunt zonele cu cele mai frecvente probleme.
O garsonieră este un element al unui ansamblu. Nu poți izola termic exterior fără acordul asociației de proprietari. Nu poți modifica structura de rezistență. Opțiunile sunt mai limitate, dar există.
Blocurile tip OD, P+4, P+8 sau P+10 construite în perioada comunistă aveau rezistențe termice ale pereților exteriori cu mult sub valorile actuale impuse de normative. Panourile mari de beton armat au λ ≈ 1,7 W/mK. Un panou de 15 cm grosime are R ≈ 0,09 m²K/W, față de minimul normativ de 1,8 m²K/W.
Izolarea interioară a pereților exteriori este singura opțiune disponibilă individual. Are dezavantaje termice față de izolarea exterioară, dar poate fi realizată corect dacă se respectă câteva principii tehnice clare.
Când pui izolație pe fața interioară a unui perete exterior rece, punctul de rouă se mută spre interior. Dacă nu există barieră de vapori corect dimensionată, condensul apare în interiorul stratigrafariei sau la suprafața peretelui original.
Înainte de orice intervenție, peretele trebuie să fie uscat. Umiditatea ascendentă sau infiltrațiile prin acoperiș trebuie remediate mai întâi. Aplicarea izolației pe un perete umed conservă umiditatea și agravează situația.
Plăcile de silicat de calciu (Multipor, Ytong Multipor) sunt potrivite pentru izolarea interioară: permit difuzia vaporilor, nu necesită barieră de vapori separată și sunt incombustibile. Alternativ, vata minerală cu barieră de vapori pe fața caldă.
Dacă se folosesc materiale cu µ redus (vată minerală), bariera de vapori se montează pe fața interioară a izolației (spre cameră). Continuitatea barierei la colțuri, prize și treceri de instalații este critică. Orice întrerupere anulează efectul.
Planșeul, pereții despărțitori și glafurile care se racordează la peretele exterior rece vor deveni punți termice dacă izolația se oprește la joncțiunea cu acestea. Izolația trebuie să se întoarcă pe aceste elemente minimum 50 cm.
Ferestrele cu geam simplu au coeficientul de transfer termic U ≈ 5,0-5,5 W/m²K. Ferestrele cu geam termopan dublu ajung la U ≈ 1,0-1,4 W/m²K. Cele cu triplu vitraj și gaz argon coboară la U ≈ 0,6-0,8 W/m²K.
Înlocuirea ferestrei singure fără izolarea peretelui adiacent generează un dezechilibru termic: peretele devine acum cel mai slab element al anvelopei.
Ferestrele termopan etanșe elimină infiltrațiile de aer care asigurau anterior un schimb natural. Umiditatea relativă crește. Aerisirea zilnică devine necesară: 5-10 minute cu fereastră complet deschisă este mai eficientă decât ore întregi cu fereastra întredeschisă.
Grilele de ventilație igirice montate în toc sau în perete asigură un debit minim continuu fără pierderi termice semnificative.
Garsonierele de la ultimul etaj au un perete suplimentar de pierdere termică: planșeul spre terasă sau spre pod. Acesta poate reprezenta o sursă de pierdere termică la fel de importantă ca pereții exteriori.
Dacă terasa blocului nu este izolată (sau izolația este degradată), soluția individuală este aplicarea unui plafon fals termoizolant. Plăci din vată minerală sau XPS montate pe structură metalică, cu gips-carton ca finisaj, pot adăuga 8-15 cm de izolație fără intervenție în structura terasa.
Atenție la instalațiile de pe tavan: conductele de apă caldă neizolate care trec prin spațiul dintre plafon și planșeu pot genera condens și umiditate localizată.
Un perete interior mai cald reduce radiația termică negativă resimțită de ocupanți. Confortul termic nu depinde doar de temperatura aerului, ci și de temperatura suprafețelor înconjurătoare.
Dacă izolarea este corect realizată cu barieră de vapori, temperatura suprafeței interioare a peretelui rămâne deasupra punctului de rouă chiar și la temperaturi exterioare negative.
Reducerea transmitanței termice a peretelui exterior reduce fluxul de căldură spre exterior. Efectul este mai pronunțat în perioadele cu temperaturi exterioare scăzute și diferențe mari față de temperatura interioară.
Vata minerală are proprietăți fonoabsorbante. Un strat de 5-8 cm poate reduce transmisia zgomotului exterior cu câțiva decibeli, în funcție de tipul de zgomot și de continuitatea stratigrafariei.
Consultă ghidul complet cu planuri și schițe tehnice sau contactează-ne pentru a indica sursele relevante situației tale specifice.
Informații gratuite din surse publice.